Poate ca multi dintre noi cei care locuim sau doar suntem in trecere prin Bucuresti, ne intrebam sau am fost intrebati de unde vin denumirile cartierelor. Iata ce spun ziarele din zilele noastre :
Balta Albă.
Povestea spune că aici se afla o Groapă de var unde, în vremea lui
Caragea, se topeau cadavrele ciumaţilor. Când ploua, locul devenea o
baltă.
Zona
Berceni a fost denumită astfel datorită grofului Miklós
Bercsényi. Se zice că o ceată de husari, condusă de groful Miklós
Bercsényi, s-au oprit undeva la sud de Bucureşti, în drumul lor spre
turci. Nu se ştie însă dacă au luat o pauză sau dacă au rămas aici de
tot, însă cert este că de atunci acea zonă a fost botezată „Berceni“.
Cartierul
Băneasa îşi trage denumirea de la nevasta banului Dimitrie Ghica.
Cotroceniul, unde în prezent se află sediul prezidenţial, se
numeşte astfel de la regionalismul „a cotroci“, care înseamnă „a
scotoci“, „a scormoni“.
Legenda cartierului
Colentina spune că această denumire vine
de la „colea-n-tină“, cu referire la locul baltit unde Matei basarab
i-ar fi fugărit pe turci, într-o bătălie. O vreme s-a numit şi
„Olintina“.
Depre zona
Crângaşi, istoria spune că a existat cândva o prelungire din Codrul Vlăsiei, un crâng. Aici trăiau crângaşii.
Cartierul
Dămăroaia a fost, în trecut, moşia parcelată a boieroaiecei Maria Damaris.
În istoria numelor cartierelor bucureştene este menţionat şi un nume
de doctor. Spiridon Kristofi (căruia i se mai zicea Spirea), a
ridicat, în 1765, pe Dealul lupeştilor o biserică numită Spirea Veche.
De aici şi denumirea „
Dealul Spirii“.
„
Dristor“ vine de la breasla piuarilor care şi-au avut satul în
această parte a Bucureştilor. Meşterii piuari se numeau «darstari»,
«darsta» fiind piua din piatra folosită la fabricarea postavului şi
dimiei. Piuarii fabricau «darste» şi pentru sutele de mori de pe cursul
Dâmboviţei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de
mare relevanţă economică pentru târgul Bucureştilor.
Drumul Taberei se numeşte astfel datorită lui Tudor
Vladimirescu, care, în 1821, intră în Bucureşti pe la vest şi îşi
aşează aici tabăra de panduri.
Ferentariul, renumit astăzi pentru scandalurile din zonă, a primit
unul dintre cele mai rafinate nume din Capitală, originea lui venind
din latină, („Ferentarius“ – soldat din infanteria uşoară a legiunilor
române). Unii spun că aici s-ar fi aflat câmpul de exerciţii al
ferentarilor, din oastea lui Mihai Viteazul.
„
Ghencea“ este un
nume provenit din limba turcă. Pe vremea fanarioţilor, Ghenci-aga era
şeful arnăuţilor din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică,
Biserica Ghencei.
Denumirile „
Floreasca“ şi „
Giuleşti“ îşi au originile de
la numele boierilor care au stăpânit locurile respective, Floreştii,
şi, respectiv, de la proprietatea boierească a Juleştilor.
Strada
Lipscani, una dintre cele mai tranzitate străzi de
distracţie din Capitală, se numeşte astfel datorită negustorilor veniţi
în Bucureşti cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig, care se numeau
Lipscani.
Despre cartierul
Militari se spune că ar fi fost botezat aşa pentru că era zona de instrucţie militară şi unde o vreme a funcţionat „Pirotehnia Armatei“.
Oraşul
Pantelimon, de la periferia Capitalei, îşi are numele
după Mănăstirea Sfântul Pantelimon. În gracă „pan“ înseamnă „tot“, iar
„éléïmon “ se traduce „milă“. Astfel, Panteleimon înseamnă „cel
milostiv“ sau „întreg milostivul“.
Rahova, un alt cartier care şi-a „câştigat“ reputaţia de zonă de
scandal, are un nume relativ noi şi vine de la Calea Rahovei, una
dintre cele cinci artere botezate în amintirea Războiului de
Independenţă: Calea Griviţei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea
Victoriei şi Calea Dorobanţilor.
„
Sălăjanul“ este de asemenea un nume nou şi are originea de la Leon Szilaghi, cunoscut şi ca Leontin Sălăjan.
Cartierul
Titan îşi are denumirea de la fabrica de ciment „Titan“, construită la începutul secolului 20.
Despre
Vitan, D. Papazoglu spune că „În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau păşunea“.
